gladiola

Mai nou imi tot revine o fantezie de fiecare data cand ma ating…

 

Barbatul e diferit de fiecare data poate pentru ca inca nu cunosc un barbat caruia i s-ar potrivi rolul…

 

 

 Ma simt tare ciudat cand ma intorc la weblog. Dumnezeule, cum evoluam…cum crestem, cum adaugam si smulgem adjective sentimentale din noi. Cum ne modelam, dupa societatea in car etraim. Cum ne aducem aminte, cum uitam…

 

Weblog…Am aceeasi viata ca si inainte poate doar la un nivel mai ridicat. In fiecare an am fost multumita cu viata mea. Si de fieare data am zis ca sunt ok, sunt foarte bine exact asa cum e viata mea in clipa asta. Dar anul urmator sunt mai multumita, mai fericita, mai indeplinita, mai femeie…

 

Nu inteleg oamenii nefericiti. Nu e atat de greu sa iti aduci viata in asa fel incat sa te trezesti cu acelasi zambet pe buze cum te-ai dus la culcare cu o seara inainte. Nu cred nici in carti gen ”Calea succesului”, ”Cum sa fii miliardar”, ”Cum sa fii fericit?”. etc… In toate iti spune despre organizare, despre a avea un vis si a lupta pentru el. Toate bune si frumoase, dar cand nu stii exact ce vrei de la viata, cand nu stii de unde sa incepi si ce sa faci/ cum sa faci, cand toate visurile se schimba de la an la an, si telurile se inmultesc zilnic, atunci ce faci? Ramai la foaia de hartie ( ca doar scrie in carte : sa iti scrii in agenda ca intr-o luna fac asa , intr-un an ajung aici, in 5 am copii si sunt fericita cu Fat Frumos ) initiala sau o dai dracului si lasi viata sa te duca unde vrea.

 

Weblog…e tare ciudat sa fiu aici din nou. Sunt atatea lucruri frumoase pe care le-am trait in ultimul an si care nu sunt amintite aici incat simt ca am pierdut legatura…cu mine cea care scriam seara si cu voi..cei care cititi si muscati…Adevarul e ca nu am simtit nevoia sa mai scriu. La ce rost? Cum am mai zis nu am nici o intentie de a deveni ultima noutate pe piata in materie de bloguri si nici de faima nu am nevoie. Iar in Londra, un prieten gay e cel mai bun blog pe care poti sa il ai. Cred ca am trecut pe langa prea multe minti incuiate cat sa mai stau si sa mai citesc ”comentarii” care, nu, nu ma ranesc doar imi lasa un gust amar in gat…Si ma fac sa imi mai aprind o tigara…

 

Nu stiu de ce scriu acum si nici nu stiu daca are vreo logica ce am scris. Am intrat doar sa va impartasesc din nou ceva din mine…

 

 

 

 

 

 

- Can you spell your name please again? Is that ”D” from duck or ”T” from tube?

- It is T. T from Torture…