Iubire cu marca Dacia

Cateodata cred ca de fapt traiesc intr-un spital de nebuni si toata viata mea se petrece doar in capul meu. Altfel mi-e greu sa imi explic cum de… de ce… cine…De asta am nevoie de blog, sa imi demonstreze ca din (ne)fericire totul e cat se poate de real.

Am zis ca sunt pregatita sa imi refac viata. Sa o iau de la inceput. Nu, nu sa devin ceva usa de biserica, nu, dimpotriva. Sa tintesc mai sus, sa vreau mai mult, sa fiu mai amanta decat am fost vreodata. Si sa imi mentin aceeasi limita, de a fii amanta si nu curva… Si da e o diferenta imensa intre cele doua dar nu am destul timp sa (re)deschid subiectul aici.
 
Deci am zis ca sunt pregatita, ca am invatat din greseli, ca manuiesc mult mai bine arta de a seduce si a ingenunuchia un barbat, ca cei cativa ani in plus mi-au oferit o anumita voluptate obscena trupului, de care am tot dreptul sa ma folosesc acum. Foarte tantzosa si umflata de mine insumi si de ce aveam sa fac in 2009 am renuntat la tot ce am acumulat in 2 ani de Londra doar ca sa o iau de la inceput sigura ca finalul nu are cum altfel sa fie decat fericit sau mai bine spus de a avea acel cont cu x zerouri de care vorbeam inainte. Si deja am inceput ”constructia” la viata mea roz de care tot palavragesc prin blogul asta de cativa ani.
 
Intr-una din serile de saptamana trecuta insomniaca, mi-am deschis mailul personal (cel de pe weblog). Aveti 376 unread mails dintre care jumatate sunt de la cititorii blogului iar cealalta jumatate o consituie horoscoape si previziuni astrologice, oferte de la tot felul de website-ri de unde fac eu shopping, facturi online si alte chestii neinsemnate. Pana dau de un mail, unul singur, pierdut printre printre previziunile astrologice si mailuri de la cititori. What the fuck is that?
 
Click. Open, hai open. Trece o vesnicie pana se deschide mailul. Incep sa ma enervez, imi vine sa arunc routerul pe geam si laptopul cu tot cu mouse-ul, si in urma lor sa ma arunc si eu. Intr-un sfarsit se deschide.
 
Copil,
 
Ce faci? Cum mai esti? Mai ai adresa asta de mail? Sper ca esti bine. Tot in Londra? Sper ca da. Si sper sa te vad curand. Iti forwardez biletul meu, vineri  vin in Londra pe Luton Airport. 
 
Forever yours,
 
D.
 
Stai sa imi revin. Stai asa. Mailul e vechi de 2 saptamani. Vineri e maine. Mi-am petrecut noaptea recitind fiecare cuvant in parte incercand sa mi-l imaginez. Incercand sa ii simt pulsul si ce a vrut sa spuna de fapt. Vineri la 8 dimineata eram in Luton. Nedormita, cu o cafea LARGE in mana si inima batandu-mi nebuneste il asteptam pe singurul barbat care m-a avut vreodata, singurul barbat caruia i-am dat mai mult decat trupul meu. D, arata la fel, si in urmatoarele 2 zile in care am vorbit am aflat ca in ultimii 3 ani nimic nu s-a schimbat in culorile sufletului lui. Acelasi artist, acelasi visator, acelasi barbat de care m-am indragostit, cu o singura diferenta. Nu mai are Dacia aia galbena, are Logan albastru inchis.
 

Acest articol a fost publicat în Personal și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)