Pacatul curtezanelor

Ne vedem la Home House. Sa-l intrebi pe receptioner de numele meu. Esti pe lista, invitata mea.  
 
Mi-am aprins o tigara cu telefonul inca in mana. Mesajul nu ar trebui sa ma uimeasca. Trebuia sa ii dau un raspuns.
 
Cu mintea goala, indecisa, confuza si simtindu-ma ca si cum as fi fost intr-un rollercaster mi-am stins nervoasa tigara, am chemat un taxi si mi-am cautat rujul si parfumul in geanta.
 
Home House e un club care merita vazut/ vizitat cel putin o data in viata.
In fata clubului (in care nu mai calcasem niciodata) mi-am arpins o alta tigara. Inca pot sa plec, mi-am spus. Faptul ca Home House arata ca si o casa obisnuita din Portman Square (fara bodygurazi la intrare, fara coada, fara agitatie, in totala liniste si nimeni si nimic – absolut nimeni si nimic – nu iti putea indica ca este un club, m-a facut sa imi dau seama cat de luxos e. Inca pot sa plec, mi-am spus…
 
Am ajuns, i-am scris eu mesaj. La cateva minute, usa grea maronie s-a deschis si un englez tanar, slab si blond m-a invitat impreuna. In Lounge , W. imi arat bratul si ma conduce la etaj intr-una din camerele clubului:
 
Am comandat vin rosu si am vorbit de teologii, economie si igiena morala. 
 
Apoi, ca si cum as fii stiut dintotdeauna ca asta va urma sa-i spun, i-am luat mana intre palme, m-am aplecat peste masuta joasa si l-am prvit in ochi ca si cum un discipol isi priveste guru-ul: Dragul meu, daca o sa devin o curtezana vreau sa fiu cea mai buna. Doar daca sunt una mediocra, pacatuiesc.
 
Acest articol a fost publicat în Personal și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)