Masterplan

Unul dintre cele mai supratoare defecte ale mele (pe langa alte multele) este faptul ca sunt indecisa in absolut TOT ce e important si major in viata mea. De aici si problemele in care intru cu un talent neintrecut!

Am amanat cat de mult am putut toate deciziile in legatura cu viitorul meu apropiat. Daca luni eram decisa ca gata, am de gand sa iau jobul acela, marti ma gandeam ca celalalt job e mult mai bun ca miercuri sa ma razgandesc si sa imi spun ca a treia oferta de fapt imi cade ca o manusa si nu ar trebui sa ii dau cu piciorul. Joi insa imi surade mai mult a patra oferta, vineri sunt convinsa ca am sansa sa devin bogata si experimentata prin a deveni o curtezana internationala ca sambata sa imi para rau pentru minunatul job si viata pe care o am acum si sa ma gandesc ca nu, nu vreau de fapt o schimbare atat de majora. Duminica sunt deja mahmura si ma doare capul si nu mai vreau nimic, nici viata care o am acum nici alte joburi nici alte oferte nici nimic. Si uite asa m-am invartit intr-un cerc vicios in ultimele saptamani si am creat o confuzie adanca in mine si in viata tuturor care au legatura cu mine. De asta nici nu am mai scris, daca scriam nimic nu mai era inteligibil in blogul acesta.
 
Insa in acelasi timp am reusit ca sa fac toata confuzia asta si mai adanca in stilul caracteristic. Adica am continuat sa il vad pe EL, la inceput o data pe saptaman apoi de 3 ori apoi aproape zilnic ca acum sa imi dau seama ca de fapt eu am o relatie, relatie pe care EL o ia la modul cel ami serios cu putinta. Bravo, Gladiola ! Minunat! La ce rost ca esti frumoasa daca neuronii tai nu functioneaza?
 
Cea mai mare problema e ca sunt singura vinovata de toata situatia creata. Urasc sa fie EU vinovata, sa nu pot sa acuz pe altcineva pentru tot ce e ilogic in viata mea (si Doamne, multe sunt) dar de data asta nici D-zeu, nici destinul, nici timpul, nici politica, religia, societatea, etc nu se poate face vinovat de pacatele mele.
 
Am zburat acum 2 saptamani joi inspre Bucuresti. Planul meu grandios era sa iau o vacanta de la toata confuzia din capul meu, sa imi petrec frumos sarbatorile in stil romanesc si apoi cand ma reintorc in haotica Londra , sa iau o decizie. Dar sa imi dua putin timp de respiro mie insumi. Asa ca pas 1. zbor Joi spre Bucuresti, pas 2. raman in Bucuresti pana Sambata (ca mi-e dor de Bucuresti), pas 3. plec la munte Duminica dimineata cu EL, pas 4 revin miercuri in Bucuresti, pas 5 zbor Joi spre Cluj singura, pas 6. stau cu mama, pisica si bunica acasa de Pasti, pas 7 ma intorc in Londra Luni dimineata, pas 8 iau o decizie definitiva si neschimbata in legatura cu viitorul meu (dupa vacanta binemeritata) undeva in cursul zilei de Luni (adica azi). Acesta era masterplanul meu.
Ce a iesit din asta?
1. am zburat Joi spre Bucuresti. – pana acum conform planului deci check the box – done!
2. am stat in Bucuresti pana Sambata – domane ce dor mi-a fost de capitala noastra aglomerata, tick the box Gladiola, pana acum totul e roz si frumos. Ce mai, lumea e a mea, sunt in tara noastra, sunt cu EL, e cald si frumos, sunt fericita!
3. Duminica dimineata ne urcam in masina si pe drumul care trebuia sa ne duca la Sinaia la munte (conform my masterplan) ne oprim de doua ori ca sa ne iubim nebuneste (ca doar Duminica pentru mine e oficial ziua dragostei si a orgasmelor), mancam covrigei sarati de pe drum si ascultam kiss fm; la mijlocul drumului el opreste masina, se intoarce 180 de grade cu masina (da, Loganul acela care imi provoaca mie alergie sentimentala) si o ia pe un alt drum. Intuiam ce vrea sa faca. Si am tacut. De ce nu am protestat cand toata inima imi spune ca e gresit? Ca totul e un basm, ca eu nu vreau asta, ca trebuie sa il opresc, ca TREBUIE sa il opresc! Nu stiu daca hormonii au o parte din vina sau faptul ca ajunsesem dependenta de basmul acesta frumos, cert este ca faptul ca nu am zis atunci NU a fost probabil una din cele mai frumoase decizii gresite ale mele.
Si de aici totul a mers importiva logicii, a naturii si mai ales impotriva masterplanului.
4. Am ajuns la ai lui acasa. No comment. Un x rosu planului meu.
5. Am plecat Marti de la ai lui (care m-au iubit, au plans dupa mine si m-au tratat ca pe regina Angliei) inca amarnic fericita (desi in tot timpul asta un glas imi mine urla: Ce dracu faci, de ce casatorie tot vorbesti, ce copii, Gladiolo, ti-ai pierdut mintile de tot!!! glas pe care am refuzat sa il ascult). Doi x-si rosii planului meu.
6. Cluj. Mama. Pisica. Bunica. Matusi. Prieteni si fosti amanti. Telefoane tarzii catre EL (care a ramas la ai lui) si pline de iubire efemera. Alerta rosie planului meu!!!
7. Luni, acasa Londra! Cafea Latte . conform planului.
 
Bravo Gladiola! Ai reusit sa transformi o problema intr-o catastrofa!
 
 
 
 
Acest articol a fost publicat în Personal și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

(insereaza codul din stanga)